Pagini

29 octombrie 2012

Un fel de conștiință civică

Cred că noi pe stradă trebuie să fim atenți la ce se întâmplă și dacă cineva are nevoie de ajutor să ajutăm.

Și că asta înseamnă conștiință civică.

Dar nu e întotdeauna ușor. Nu se apropie nimeni de oamenii mai prost îmbrăcați sau de cerșetori sau oameni beți.

Eu de câte ori cred că nu pot să ajut dar nu e în regulă ce se întâmplă sun la 112.

28 octombrie 2012

Diferenta intre cum este si cum ar trebui sa fie

Eu cred că un lucru foarte important este să poți să vezi diferența între ce este și ce ar trebui să fie.

Asta din mai multe motive, după părerea mea.

Unul ar fi rezistența la resemnare. Resemnarea cu o situație defavorabilă este primul pas spre a nu mai gasi soluții pentru rezolvarea situației. Revolta e creativa, resemnarea înseamnă renunțarea la luptă. Dar dacă nu vezi diferența între ce este și ce ar trebui să fie nu găsești nici un motiv să schimbi ceva.

Și al doilea ar fi înțelegerea corectă a ce se întâmplă. Nu poti sa explici ceva negativ dacă nu este invocată situația pozitivă.

14 octombrie 2012

Globalizarea și comunitățile

Modelul clasic este - o companie locală angaja oameni din zona în care producea. Oamenii aveau în acest fel venituri garantate iar comunitatea lor creștea. Cu cât veniturile angajaților dintr-o regiune sunt mai mari sau cresc continuu cu atât comunitatea este mai bogată, se fac școli, spitale.

Extinzând argumentația - statul din care face parte comunitatea locală devine mai bogat și crește.

În modelul globalizării - companiile mari externalizează o parte din producție în țări unde mâna de lucru este mai ieftină.

Partea foarte pozitivă a globalizării este că acordă acestor țări posibilitatea să aibă comunități din ce în ce mai bogate. Și România are o piață a muncii care profită de globalizare.

Partea negativă este atunci când companii mari, cu costuri reduse, intră pe aceste piețe emergente și fac concurență companiilor locale care au costuri mai mari de producție și implicit prețuri mai mari. Comunitățile locale ar trebui să susțină mai bine producția locală.

Eu aș da Germania ca exemplu. Germania e singura țară europeană care are creștere economică stabilă deși nu numere extraordinare. Cred că germanii sunt foarte conștienți că trebuie să consume ce produc ei în primul rând și nu există prea mulți evazioniști printre ei. Un articol care susține acelasi lucru - Cei mai multi germani prefera sa cumpere produsele fabricate la ei in tara

Prosperitatea unei comunități este datorată efortului comun al tuturor membrilor ei. Ar trebui să există mai multă informare a tuturor pe toate canalele media despre asta, mult mai mult decât se face acum.

13 octombrie 2012

Cars




Cars e un film foarte frumos despre prietenie și despre evoluție. Și despre multe alte lucruri. Este filmul preferat al băiețelului meu și îl recomandăm tuturor.

Ce bine ar fi să vedem cât mai des și în realitate ce vedem în film :)

Puțin despre încredere

Cred ca în România există o lipsă foarte mare lipsă de încredere față de cei de lângă noi.

De exemplu neîncredere că ar da o mână de ajutor dacă ai avea nevoie.
Sau neîncredere că ce declară este adevarat.
Sau neîncredere față de ce gândește în ce ne privește pe noi.

Și mai cred că se întâmplă din cauza perioadei de dinainte de 1989 când neîncrederea era generată de frică. Frică să spui ce gândești ca sa nu te toarne interlocutorul la securitate. Frică să nu poți să cumperi pâine sau carne pentru că o cumpără cei care stau înainte la coadă deci ei sunt de vină.

Cred că în România mulți oameni au găsit un fel de alinare în a crede că ceilalți sunt răi și în a nu  avea încredere în ei. Ca dovada campaniile electorale bazate pe denigrare care prind atât de bine. Prind atât de bine pentru că multor oameni le place mai mult să creadă că ceilalți sunt răi.

Va mai dura ceva până când asta să se schimbe.

Ar fi mai simplu dacă am avea mai multă încredere în cei care ne înconjoară. Nu cred că majoritatea celor care ne înconjoară au intenții proaste. Iar argumentul meu este următorul - sunt la fel ca și noi.

11 octombrie 2012

Oameni buni - Dorel Vișan

Inainte nu se vorbea atât de mult de valori cum se vorbeste astazi, pentru ca valorile functionau. Intr-o lume, care functiona, dupa o ideologie careia i s-a spus comunista, puteai sa ocolesti ideologia respectiva si sa transmiti un mesaj. Aici este problema fundamentala astazi. Nu se mai transmit mesaje sau, daca, se transmit mesaje, nu se transmit mesaje de potolire a patimilor. Ci se transmit mesaje de rascolire a patimilor. Deci, exact invers fata de cum se facea odata. Si-atunci se creeaza o lume fara puncte de sprijin, în special pentru cei tineri-care nu mai au puncte de sprijin si nu mai stiu în ce sa creada. Unii se descumpanesc, iar altii urmeaza lumea asta a marilor magazine, a mall-urilor, a sclipiciului, a virtualului. Si îsi formeaza o realitate proprie, renuntând la realitatea-realitate –pentru ca, în realitate trebuie sa functioneze adevarul. De fapt, oamenii, o data cu evenimentele acelea din decembrie ‘89, au iesit, în strada, pentru marea lor sansa, fara sa stie ce e sansa aceea si nu stiu nici astazi, dupa 20 si ceva de ani. Nu stiu ce este sansa pentru care au iesit. Au numit-o libertate, la un moment dat. Si asa au si strigat, dar au înteles-o total gresit. Au pierdut nuanta de libertate a relatiei. Nu poti sa fii liber daca nu ai lant, daca nu renunti la alte lucruri si daca nu esti atent sa nu-i deranjezi pe ceilalti si libertatile lor. Aici este problema fundamentala a existentei noastre, a vremii noastre: o societate care tot timpul flutura cuvântul libertate, dar nu stie sa o foloseasca si nu stie ce este. Teatrul si filmul sunt locuri de întâlnire a adevarului.

Interviul integral pe Ceașca de culturaDOREL VIŞAN: E GREU SÃ RESPECŢI ŞI SÃ IUBEŞTI UN OM CU INIMA SCHIMONOSITÃ

9 octombrie 2012

Gura Diham

Am fost în concediu la Bușteni și am zis să mergem până la Gura Diham. Ca turiști. Pe drum era plin de corturi. Soțul meu a propus la un moment dat să coborâm din mașină și să vizităm "iarba verde".
 
Dar m-am îngrozit ce am văzut.
 
Oamenii campau deși era afiș cu "Montarea corturilor interzisă":

 


Am văzut peste tot, absolut peste tot, hârtie igienică. De-a lungul verii a luat-o vântul, a plouat-o, dar era peste tot.


Oamenii și-au instalat cortul și au făcut grătar chiar dacă la 1 metru era plin de mizerie.




Eu nu aș fi stat acolo mai mult de 5 minute, ei probabil stau cu zilele. Nu înțeleg de ce nu curăță zona înainte să campeze, măcar acolo unde stau ei și copiii lor, din grijă pentru sănătatea lor dacă nu pentru alt fel de confort.

Avem o singură șansă, copiii să meargă la școală și să învețe să se respecte pe ei și pe cei din jur mai mult decât părinții lor.