Pagini

16 iulie 2013

Oameni buni - Petre Mihai Bacanu

Este un jurnalist de profesie, a avut curajul să tipărească un ziar clandestin în 1988 pentru care a făcut închisoare. Și a încercat mult mai multe după Revoluție.

Interviu 20 august 2012 în Adevarul de Weekend

„Weekend Adevărul": Haideţi să vorbim şi despre cum aţi ajuns să fiţi arestat. În primul rând, cum a apărut planul tipăririi şi lansării unui ziar de protest?Petre Mihai Băcanu: Situa­ţia din presă se stricase rău de tot. Nu mai ştiai ce să scrii. Putea să se întâmple un scandal de la orice. Mi-a stăruit în memorie acţiunea Anei Blandiana. Mi-am zis, „Domne', dacă o femeie face asta, noi suntem nişte cârpe dacă stăm şi înghiţim". Am discutat cu mai mulţi colegi din presă. Unii m-au refuzat, dar nu m-au turnat. Au marşat trei colegi. Am hotărât să scoatem o gazetă de protest. L-am atras pe maistrul de la paginaţie, în ideea de a face rost de litere. Ca să nu fim prinşi, am decis să folosim litere de zeţărie. Ca pe vremea lui Gutenberg, literă cu literă. Maistrul mi-a spus că-i este imposibil să le scoată. Avusese loc un incident la Casa Presei, nişte muncitori dăduseră foc unui depozit de sfoară.

Începuse o anchetă, probabil.
Da, era plin de securişti p'acolo. Am ales o altă variantă. Să culegem electronic, pe primele calculatoare apărute în România. Nici nu ştiam foarte bine cum funcţionează. A căzut şi varianta asta. Ne-am dat seama că, oriunde am scoate hârtiile, Securitatea avea amprente cu defectele maşinilor de tipărit. Deci ne-ar fi găsit imediat. În final, maistrul a făcut rost de litere. Mi le trimitea prin paginile ziarelor apărute în ziua respectivă. Le lua dintr-un coş, erau litere folosite la alte ziare, litere pe care tipografii le lăsau deoparte. Am găsit un apartament în care să ne amplasăm tipografia şi am început.

Textele în cât timp le-aţi scris?
O zi. Rapid. Nu asta era problema. Problema era de organizare. Aveam litere de corp 6, altele de 8, altele de 12. Aveam o criză de „i"-uri. N-aveam „i"-uri. Puncte făceam din „punct şi virgulă", le mai ciupeam puţin. I-am zis ziarului „România". Am scos prima pagină şi începusem lucrul la cea de-a doua. Găsisem şi un mijloc de distribuţie. Vorbisem cu un meteorolog, ne punea la dispoziţie un balon care, la 10.000 de metri, se spărgea şi hârtiile s-ar fi împrăştiat ca nişte manifeste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu